Postări

Se afișează postări din 2012

Cineva care trăieşte (în) iadul meu

Remarc în mine manifestarea unei dorinţe de a vedea . Aş vrea să văd totul, să înţeleg totul. Mă uit la mine, la semen şi la tot ceea ce mă înconjoară şi parcă nici văd, nici înţeleg. Lumea în care trăiesc şi pe care eu o creez, e o lume ce cultivă imaginea la scară mondială. Totul e imagine, e faţadă, totul e pe ecran, totul e bine ambalat şi atrăgător. Această lume mă urmăreşte la tot pasul. Muncesc ei precum şi ea mă munceşte pe mine. Sunt obişnuit cu asta, însă tocmai obişnuinţa cu ea mă oboseşte şi mă duce până la plictiseala de lume şi de vederea ei. Rămân totuşi cu dorinţa de a vedea altceva sau pe Altcineva în această lume. Am încercat să-l surprind pe Zaheu cu dorinţa lui de-a-L vedea pe Cel Nevăzut, de-a-L privi pe Cel a cărui privire era de mult îndreptată asupra lui şi am rămas doar cu uimirea gestului său. Am încercat să adopt privirea spre cele smerite cu care s-a îndreptat Vameşul şi n-am putut face altceva decât să-l admir. Mi-L închipui pe Tatăl gătit d

Maria preoteasa

Imagine
în memoria preotesei Maria Negreanu   Maria Maria, ultima oară la cimitirul Sf. Mănăstiri Prislop; a poposit puţin în faţa locului unde avea să fie îngropată peste puţin timp, lîngă mormîntul mamei, preoteasa Laurenţia  [...] Ţin minte că afară era urît, ploua-ningea, şi am început să mă uit pierdută spre fereastră. M-a copleşit sentimentul acut că pierd ceva definitiv. Ţin minte că m-am surprins plîngînd şi nu înţelegeam ce mi se întîmplă. Şi m-am gîndit aşa, cu o stăruinţă neobişnuită la Maria, cumnata mea, că ar trebui să o sun să văd ce mai face. Vorbeam rar, de obicei nu răspundeau la telefon decît după insistenţe lungi. De multe ori nouă acest fapt ne tăia tot avîntul comunicării. Eram la masă, a urmat acel telefon care ne-a încremenit gesturile şi ne-a lăsat fără grai. Maria murea, se stingea la 34 de ani, în urma unui accident în drum spre botezul finuţei Anastasia, pe care n-a apucat să-l mai împlinească ca naşă. Am aflat, mai apoi, că au