Fata in fata cu Dumnezeu
Dumnezeu nu Se ascunde. El trece tot timpul prin fata noastra, numai ca noi nu cautam sa-L vedem. Nu ne intereseaza pentru ca nu ne este drag. Daca ne-ar fi drag, ni s-ar frange inima cand am auzi marturii despre El, iar atunci cand L-am avea in fata, nu ne-am mai satura sa-L privim.
Felul in care privim, trupeste sau duhovniceste, ne descopera starea in care ne aflam. Dupa cum nu putem vedea iubirea din jur daca noi nu o purtam in noi insine, tot astfel, nu-L putem vedea pe Dumnezeu daca nu-I facem loc in fiinta noastra. Noi dorim sa-L vedem pe Dumnezeu fara ajutorul Lui. Si in astfel de situatii ne asemanam cu cei care doresc sa scoata intunericul din camera. Cand intunericul dispare de la sine daca lasam sa intre lumina in camera.
Oare de ce nu ne gandim ca suntem chemati sa devenim madulare vii ale Trupului Domnului? Ca noi trebuie sa fim in orice vreme o prelungire a prezentei Domnului? Nu in sensul de a-I lua locul, ci de a arata ca in noi vietuieste El. Ar trebui sa avem ganduri, cuvinte, fapte bineplacute Domnului, toate ca venind din mana lui Dumnezeu.
Daca nu ne simtim ca fiind madulare ale lui Hristos, inseamna ca Il stim pe Dumnezeu numai din auzite, ca nu ne-am aflat niciodata fata in fata cu El.
Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca Dumnezeu n-a vorbit prin scrieri cu Noe, cu Avraam si cu urmasii lui, cu Iov si cu Moise, ci a vorbit cu ei fata catre fata, pentru ca a gasit curat sufletul lor. Si spune in continuare ca ar fi trebuit sa n-avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci sa avem o viata atat de curata, incat harul Duhului sa fi tinut locul Scripturilor in sufletele noastre. Din cauza pacatelor noastre Dumnezeu ne-a daruit Scriptura. Si atat de mult ne-am despartit de El, incat socotim si Scriptura zadarnica si lipsita de rost.
Nu ramaneti la o simpla lectura despre Dumnezeu, caci intalnirea fata catre fata cu Dumnezeu nu e data de argumentarile teoretice, ci de relatia personala cu El. Si acest lucru se intampla dintr-un motiv simplu: El nu este teorie, ci persoana.
Adrian Cocosila
Felul in care privim, trupeste sau duhovniceste, ne descopera starea in care ne aflam. Dupa cum nu putem vedea iubirea din jur daca noi nu o purtam in noi insine, tot astfel, nu-L putem vedea pe Dumnezeu daca nu-I facem loc in fiinta noastra. Noi dorim sa-L vedem pe Dumnezeu fara ajutorul Lui. Si in astfel de situatii ne asemanam cu cei care doresc sa scoata intunericul din camera. Cand intunericul dispare de la sine daca lasam sa intre lumina in camera.
Oare de ce nu ne gandim ca suntem chemati sa devenim madulare vii ale Trupului Domnului? Ca noi trebuie sa fim in orice vreme o prelungire a prezentei Domnului? Nu in sensul de a-I lua locul, ci de a arata ca in noi vietuieste El. Ar trebui sa avem ganduri, cuvinte, fapte bineplacute Domnului, toate ca venind din mana lui Dumnezeu.
Daca nu ne simtim ca fiind madulare ale lui Hristos, inseamna ca Il stim pe Dumnezeu numai din auzite, ca nu ne-am aflat niciodata fata in fata cu El.
Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca Dumnezeu n-a vorbit prin scrieri cu Noe, cu Avraam si cu urmasii lui, cu Iov si cu Moise, ci a vorbit cu ei fata catre fata, pentru ca a gasit curat sufletul lor. Si spune in continuare ca ar fi trebuit sa n-avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci sa avem o viata atat de curata, incat harul Duhului sa fi tinut locul Scripturilor in sufletele noastre. Din cauza pacatelor noastre Dumnezeu ne-a daruit Scriptura. Si atat de mult ne-am despartit de El, incat socotim si Scriptura zadarnica si lipsita de rost.
Nu ramaneti la o simpla lectura despre Dumnezeu, caci intalnirea fata catre fata cu Dumnezeu nu e data de argumentarile teoretice, ci de relatia personala cu El. Si acest lucru se intampla dintr-un motiv simplu: El nu este teorie, ci persoana.
Adrian Cocosila
sursa: crestinortodox.ro
