Postări

Se afișează postări din iulie, 2015

În ce chip ne este legătura cu Dumnezeu, în acelaşi chip ne este şi rugăciunea

În ce chip ne este legătura cu Dumnezeu, în acelaşi chip ne este şi rugăciunea; şi de asemenea, cum este şi rugăciunea, tot aşa şi felul legăturii noastre cu Dumnezeu. Cum însă aceste chipuri de a ne lega nu sunt asemănătoare la toţi, nici chipul rugăciunii, prin urmare, nu este asemănător.
Altfel, se aşează faţă de Dumnezeu un om care nu se îngrijeşte de mântuire; altfel, cel ce s-a lepădat de păcate şi e plin de râvnă pentru virtute, dar n-a intrat încă înăuntrul fiinţei sale, şi lucrează pentru Domnul din afară; astfel, în sfârşit, cel ce a intrat înlăuntru şi-L poartă pe Domnul în inima lui şi stă în faţa Lui.
Cel dintâi, aşa cum nu se îngrijeşte de viaţă, tot astfel n-are grijă nici de rugăciune, pe care o săvârşeşte în biserică, acasă, după datinile moştenite, fără luare aminte şi lipsit de simţire.
Al doilea citeşte multe rugăciuni şi merge adesea la biserică, se străduieşte totodată să-şi păstreze luarea aminte şi să-şi potrivească simţirea cu rugăciunile citite, cu toate că …

Fara de sange nu este iertare

"Omule!... Esti cazut si ratacit... Intoarce-te si te pocaieste... Vino dupa Mine. Asculta-Ma si urmeaza-Ma. Ca sa-ti dau un semn de incredere si iubire, iata, Eu ma opresc cu bratele intinse, cruce in calea ta, ca sa te imbratisez. Tu ma rastignesti, ca sa-ti arati ura. Eu ma rastignesc ca sa-ti arat iubirea - asa ne graieste Preotul mantuirii noastre, Iisus si asa se intelege de ce jertfele cele mai mari se fac de catre oamenii cei mai buni si mai curati, incepand de la jertfa lui Avel. Iubirea este prietenie dusa pana la jertfa si mantuirea este jertfa de iubire, dusa pana la sange si pana la moarte. Fara de sange nu este iertare."
Pr. Ilarion V. Felea, Duhul adevarului, Editura Arhiepiscopiei Alba Iuliei, p. 83


Despre dezvinovăţire

Fiindcă dacă ar socoti că face pocăinţă, dar încearcă să se împotrivească în cuvînt celui ce-l judecă pe el, întemeiat sau neîntemeiat, nu este vrednic de iertarea cea după har, ca unul ce caută judecătorie şi dreptăţi şi aşteaptă să ia folos de la forul dreptăţii. Dar această faptă este străină poruncilor Domnului. Şi pe drept cuvînt. Căci unde se aduc dezvinovăţiri, se caută dreptatea şi nu iubirea de oameni. Acolo a încetat harul, care îndreptează pe cel care a făcut rău, fără faptele dreptăţii, numai prin recunoaşterea şi răbdarea cu mulţumire a mustrărilor celor ce-l mustră, şi prin suferirea celor ce-l învinovăţesc fără punere de rău la inimă.
Căci cu cît se roagă cineva mai mult pentru cei ce-l bîrfesc şi învinovăţesc pe el, cu atît îi înştiinţează Dumnezeu mai mult pe cei ce-l duşmănesc pe el, şi-i dăruieşte lui odihnă prin rugă­ciunea curată şi stăruitoare.
Filocalia


Pr. Rafail Noica: Despre Filocalie

Pr. Rafail Noica - Despre Filocalie from Petru on Vimeo. Inregistrare facuta la Alba Iulia in cadrul "Serilor Filocalice" sustinute de Parintele Rafail Noica. (2 ore si 45 min.)



„Ce voi face ca sa ma mantuiesc?”

Intrebat-a un frate pe un batran oarecare zicand: spune-mi mie, parinte, ce voi face ca sa ma mantuiesc? Zis-a lui batranul: pazeste, fiule, ce iti voi zice si te vei mantui. Intai sileste-te de invata psalmi si rugaciuni sufletesti catre Dumnezeu, pentru ca acelea te vor pazi de robia vrajmasului si sa nu-ti lasi pravila ta ca sa nu cazi in mainile vrajmasilor tai.
Iubeste toata patimirea rea si scarba intru rabdare si se vor smeri intru tine patimile tale. Ia aminte foarte, ca intru nimic sa nu te socotesti pe tine ca esti ceva caci din aceasta iti va veni umilinta si plangere pentru pacatele tale. Pazeste-te si-ti fereste limba de minciuna, caci ea goneste frica lui Dumnezeu de la om!
Marturiseste-ti toate faptele tale, toate cugetele si gandurile tale duhovnicescului tau parinte si ajutorul lui Dumnezeu te va acoperi! Sileste-te cu toata osardia ta spre lucrul mainilor tale, prin care se va salaslui intru tine frica lui Dumnezeu. Pazeste-te de vorba multa cu femeile, mai vartos c…

Trinitas TV: Credinta si cultura azi – Două chipuri de lumină din istoria noastră creștină (15.06.2015)

Imagine

Despre lacrimi

Preţul lacrimilor nu stă în apa care curge din ochi, ci în ceea ce se află în suflet odată cu ele şi după ele. Neavând harul lacrimilor, nu mă voi apuca să cuget asupra lor, ci doar bănuiesc că lacrimile harice se leagă de multe prefaceri din inimă.
Cel mai important este ca inima să ardă atunci în focul judecăţii lui Dumnezeu, dar fără durere şi pârjol, ci cu umilinţă, adusă de nădăjduirea primită de la tronul Domnului milostiv, Care judecă păcatul şi îl iartă pe păcătos. Mai presupun că lacrimile acestea trebuie să vină abia spre sfârşitul strădaniilor, nu a celor exterioare, ci al strădaniilor de curăţire a inimii, ca o ultimă spălare sau limpezire a sufletului. Şi încă ceva: ele durează nu un ceas, nu o zi sau două, ci ani întregi.
Şi mai există, se zice, un fel de plâns fără lacrimi al inimii, dar tot atât de preţios şi de puternic ca lacrimile. Acest plâns este cel mai bun pentru cei ce trăiesc laolaltă cu alţii, care îi pot vedea. Căci pe toate le zideşte Domnul a-toţi-izbăvitoru…

Despre călugărie

Dar ce se înţelege prin călugărie? Rasa, potcapul, mătăniile şi toate celelalte ce ţin de înfăţişare nu sunt instituite de Mântuitorul... Însă puterea şi spiritul vieţii monahale sunt arătate de El însuşi: în propria Sa persoană, în persoana Maicii Domnului, a înaintemergătorului Domnului şi, am putea spune, în persoana tuturor apostolilor. Călugăria, împreună cu lepădarea de toate, este petrecerea neîntreruptă cu mintea şi cu inima în Dumnezeu. Monah este acela al cărui interior este astfel alcătuit, încât nu Se află acolo decât Dumnezeu şi el, dispărând în Dumnezeu.
[...]
Se spune că nu este nici un folos de la călugărie. Oare puţin folos a fost şi este de la părintele nostru Serafim? În acest fel judecaţi şi despre ceilalţi. Lărgiţi cercul folosului dincolo de interesele materiale... adăugaţi aici cucernicia, bunele moravuri, curăţenia inimii şi socotiţi, de la cine veţi aştepta foloase pentru aceste lucruri nelipsite de importanţă? Dar creştinismul ce doreşte? Căutaţi cele de sus…

„Eu cand vorbesc cu un om, il privesc pe Sfantul Duh in el”

"nu conteaza anii din viata ta, ci viata din anii tai"
“Atat timp cat il privesti pe Dumnezeu ca fiind in afara ta, o sa si gasesti motive tot in afara ta. Cauza nu sunt cei din jur ci cum il privesti tu pe Dumnezeu. Daca ai credinta nestramutata ca El este in tine, realizezi ca nimeni nu poate sta intre tine si Dumnezeu. Ca sa te rogi cobori in tine, inchizi ochii si in inima ta o sa gasesti linistea. Acolo te asteapta Dumnezeu. Mintea este prima care fie se deschide si prin gandurile tale il lasa pe El sa se manifeste in tine, sau tot mintea este cea care te impiedica. Mintea tese labirinturi si uneori se pierde in propria ei tesatura. Daca lasi iubirea din inima ta sa iti scalde mintea, o sa vezi cum gandurile tale isi gasesc singure drumul catre Cer.”
“Oboseala vine din lupta fiintei cu viata. Cand te opui vietii, judecand, criticand, maniindu-te, pierzi viata din tine si obosesti, si este si normal pentru ca mergi contra curentului. Iubirea, este curgerea vietii. Pacea, l…

Ierom. Teofan de la Manastirea Nera

Imagine

Si gandurile ne vatama

Odata au venit la fericita Maica Teodora niste surori si au intrebat-o despre gandurile cele necuviincioase si murdare.
Fericita Teodora a lacrimat si a zis:
- N-auziti oare ce zice Domnul: "Voua insa si perii capului toti sunt numarati."? Parul sunt gandurile, iar capul, mintea. Orice gand insotit de o impreuna-indulcire si invoire cade sub judecata si Dumnezeu socoteste pofta de femeie drept desfranare, mania drept ucidere, ura drept crima, caci zice: "Tot cel ce se manie pe fratele sau in desert este supus judecatii" si "Cel ce uraste pe fratele sau este ucigas de oameni". De asemenea, marele Pavel zice: "Va descoperi Domnul sfaturile inimii si va da pe fata cele ascunse ale intunericului" si inca: "Cel ce va osandi si cu gandul, va raspunde in ziua Judecatii". Asadar sa nu ziceti ca gandurile nu ne vatama, ca numai unirea cu ele este judecata ca si fapta.
Auzind acestea, monahiile s-au mirat si au proslavit pe Dumnezeu, Care i-a d…

Ieroschimonah Teofan Munteanu, duhovnicul Mănăstirii Nera – Caraş Severin: Ortodoxia adevărată este cea în stare să învieze omul

Imagine
- Care este lucrarea omului?
- Lucrarea omului este pocăinţa, schimbarea. Numai că schimbarea ţine de împreună-lucrarea omului cu Domnul. Prin pocăinţă înţelegem toată transformarea asta (metanoia) care începe prin întoarcerea de la păcate şi sfârşeşte cu îndumnezeirea, să ajungi Dumnezeu prin har. N-avem altă lucrare decât pocăinţa.
- Şi cum să facem, să nu deznădăjduim?
- Eu nu deznădăjduiesc, pentru că Dumnezeu este iubire. Toate slujbele noastre sunt centrate pe mila şi iubirea lui Dumnezeu: Că milostiv şi iubitor de oameni eşti… Cu harul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni… Doamne, miluieşte! Omul dintotdeauna a aşteptat mila.
- În ce constă această aşteptare? Este cea de care vorbeşte Psalmistul: “Aşteptând, am aşteptat pe Domnul”?
- Aşteptarea este starea firească a omului. În devenirea noastră ca persoane, cum spune Părintele Sofronie, aşteptarea e starea firească. Traducerea corectă a versetului pe care l-ai pomenit este: “Răbdând, am răbdat pe Domnul”. Trebuie să răbdăm, …

„Am cazut din Rai”

Cateheza cu Pr. Stefan Negreanu - inregistrare audio (7min. si 32sec.)


If you cannot see the audio controls, your browser does not support the audio element
Pentru a download-a fisierul mp3, dati click aici...

Cultura Duhului – Pr. Rafail Noica

Iar acum - Cultura. Cum am putea defini noi cultura? Am auzit și în Apus și aici, în România, mulți oameni care, vrând să trăiască bine, să trăiască o viață dreaptă să zicem, au fost șocați că sub numele de cultură astăzi, în veacul nostru, se includ tot felul de perversiuni, până la desfrânări și altele, tot ce-și poate închipui omul. Aș zice că are dreptate acest cuvânt: până la urmă cultura este ceva ce cultivăm. Dar atenție, fiindcă ce cultivăm, asta și devenim.
Cultura este orice cultivăm. Și cultivarea pământului este cultura. Și cultivarea păcatului este o cultură, smintită, dar cultură. Dumnezeu acum ne cheamă să cultivăm în noi cele ce sunt ale vieții; Dumnezeu Care L-a făcut pe om, Care știe din ce este făcut omul, Care singur știe unde este năzuința adevărată a omului; Dumnezeu Care vede pe om deznădăjduit, căutând viața acolo unde se vede îngropat în tot felul de morți - și până la urma Moartea - și căutând viața smintit, în orice i se pare lui a fi împlinire…

Ce fel de suferinte are lumea

Suferintele lumii sunt fara sfarsit. O descompunere generala, pe familii, si mici si mari, in fiecare zi inima mea mi se toaca. Cele mai multe case sunt pline de suparari, de neliniste, de stres. Numai in casele care traiesc dupa Dumnezeu oamenii sunt bine. In celelalte, divorturi, unii falimentari, altii bolnavi, unii accidentati, altii cu psiho-medicamente, cu droguri! Mai mult sau mai putin cu totii, sarmanii, au o durere. Mai ales acum, nu au de lucru; datorii de aici, suferinte de dincolo, ii trag bancile, ii scot din case, cu gramada si nu pentru o zi sau pentru doua. Sau daca un copil sau doi dintr-o astfel de familie sunt sanatosi, se imbolnavesc din pricina acestei situatii.
Multe familii de acestea daca ar avea lipsa de grija a monahilor, ar petrece cel mai bun Paste! Cata nefericire exista in lume! Cand pe cineva il doare si se intereseza de ceilalti si nu de sine, atunci el vede intreaga lume ca la radiografie, cu raze duhovnicesti... De multe ori, atunci cand rostesc rug…

Sf. Teofilact Al Bulgariei – Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca

La pag. 223: Talcuirea parabolei "Iconomului necredincios"(Luca 16, 1-9)
A4-Sf. Teofilact Al Bulgariei, Talcuirea Sfintei Evanghelii de La Luca by LazarGheorghe

Sfantul Paisie Aghioritul – 12 Iulie

Imagine
“Monahul care strabatea cerurile” Smeritul Parinte Paisie Aghioritul dobandise inca din timpul vietii o faima uriasa, care a trecut dincolo de hotarele Greciei si s-a raspandit in toata lumea, fara radio, fara televizor, fara ziar sau alte mijloace de informare in masa care sa spuna ceva despre el cata vreme a trait. Toata aceasta faima a Cuviosului Paisie Aghioritul s-a transmis din gura in gura de catre oameni care au ramas uimiti de binefacerile si minunile lui.
Veneau sa-l vada si sa-i ceara sfatul oameni din America, Canada, Germania, Rusia, Romania, Franta, Australia, Africa si de pretutindeni.
Cu fiecare zi care trece lumea afla ce fel de om a trecut pe pamant si il cinsteste tot mai mult. Cauta sa afle tot ce s-a scris referitor la el, sa intrebe pe oamenii care l-au cunoscut. Multi citesc cartile lui, folosesc cuvintele lui in predici, in cicluri de catehizare si-l au ca model pe acest smerit monah, care avea doar clasele primare. Iar aceasta inseamna ca Harul lui Dumnezeu a …

Pr. Rafail Noica: „A doua moarte”

Pentru a asculta inregistrarea (8min si 48sec), porniti player-ul de mai jos:


If you cannot see the audio controls, your browser does not support the audio element

Pentru a download-a fisierul mp3, dati click aici...



Cuviosul Serafim Rose: Libertatea

Imagine
Libertatea a fost dată omului pentru a alege între adevăratul Dumnezeu şi el însuşi, între calea adevărată a îndumnezeirii, prin care sufletul se răstigneşte şi se smereşte în această viaţă, pentru a învia şi a fi slăvit în Dumnezeu şi veşnicie, şi falsa cale a auto-îndumnezeirii care promite slăvire în această viaţă, dar sfârşeşte în întuneric. Acestea sunt, în ultimă instanţă, singurele două căi deschise libertăţii omului; iar pe ele s-au întemeiat şi cele două Împărăţii, Împărăţia lui Dumnezeu şi Împărăţia Omului, care în această viaţă nu pot fi distinse decât de ochiul credinţei, dar care în viaţa viitoare vor fi separate între Rai şi Iad. E limpede căruia dintre ele îi aparţine civilizaţia modernă...
În viaţa creştină, omul cel vechi, cu permanentul său "Eu voi...", trebuie înlocuit cu omul nou, născut din Hristos şi centrat pe El şi voia Sa.
sursa: usa-milostivirii.blogspot.com


„Voi nu v-ati impotrivit pana la sange”

Cuvant de invatatura al Parintelui Stefan Negreanu. Pentru a asculta inregistrarea (8min si 5sec), porniti player-ul de mai jos.

If you cannot see the audio controls, your browser does not support the audio element


Marea ştiinţă

Cât trăim pe pământ trebuie să ne învăţăm să ducem război cu vrăjmaşii. Lucrul cel mai greu dintre toate e a omorî trupul pentru Dumnezeu şi a birui iubirea de sine. Pentru a birui iubirea de sine e nevoie să ne smerim întotdeauna. Aceasta este o mare ştiinţă, pe care nu ne-o însuşim degrabă.
Trebuie să ne socotim mai răi decât toţi şi să ne osân­dim la iad. Prin aceasta sufletul se smereşte şi câştigă plânsul pocăinţei din care se naşte bucuria. E bine să ne obişnuim sufletul să gândească: „în focul iadului voi ar­de". Dar, vai, puţini înţeleg aceasta. Mulţi cad în deznă­dejde şi merg spre pierzanie. Sufletele lor se sălbăticesc şi nu mai vor nici să se roage, nici să citească, nici chiar să se mai gândească la Dumnezeu.
Trebuie să ne osândim pe noi înşine în sufletul nostru, dar să nu deznădăjduim de mila şi iubirea lui Dumnezeu. Trebuie să dobândim duh smerit şi înfrânt, şi atunci vor pieri toate gândurile şi mintea se va curaţi. Dar înainte de aceasta trebuie să ne cunoaştem…

De ce pelerinajul ortodox nu este o manifestare de isterie publica

Manifestarile la care participa in numar mare credinciosii ortodocsi, printre care se numara indeosebi marile pelerinaje de la Iasi si de la Bucuresti, sunt acompaniate de fiecare data de o multime de comentarii negative din partea presei, comentarii pe care, daca le socotim de buna-credinta, par sa denote o insuficienta cunoastere a problematicii din interiorul ei.
1. Ignoranta
Cei care spun că pelerinajul ortodox este o manifestare de isterie publica vorbesc in necunostinta de cauza. Iertati-i, caci nu stiu ce spun. Anul acesta este cel de al șaptelea an consecutiv în care merg în pelerinaj la Cuvioasa Parascheva. Așa încȃt am dreptul să mă consider, cred eu, a fi acumulat ceva experientă ca să pot să emit judecăți de valoare asupra acestui fenomen, cel puțin la fel avizat ca și cei care, de pe margine, critică și ridiculizează pelerinajele ortodocșilor la sfintele moaște.
Ȋn primul rȃnd, și asta o documentez cu fotografii realizate în toți acești ani, mult mai multe decȃt cele publi…

Minunea de la Semlac: din ochii Pr. Arsenie Boca izvoraste mir

Imagine

Jertfa Lumânării…

Imagine
E ora rugăciunii. M-aţi aprins şi vă uitaţi gânditori la mine… Parcă aţi vrea să vă spun ceva. Ce să vă spun? Simţiţi bucurie în suflet? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând devin mai mică. De fapt eu am doar două posibilităţi:
Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să rămân rece, să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu. A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă jertfesc, să mă dăruiesc chiar pe mine însumi… Asta e mult mai frumos decât sa rămân rece şi fără rost.
Si voi oamenii sunteţi la fel. Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţi lumina şi căldura, atunci aveţi un sens. Pentru asta trebuie să vă jertfiţi, să daţi ceva: dragostea, adevărul, bucuria, încrederea şi toate sentimentele nobile pe care le purtaţi în inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici… Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e…

Sa faci o cartulie mica

Iubitul meu fiu, micutul meu copil, am inceput sa-ti scriu. Tu sa copiezi cele ce-ti scriu si sa mi le trimiti inapoi, ca sa stiu unde am ramas. Apoi sa faci o cartulie mica. Am sa-ti scriu lucruri minunate, pe care nu ai de unde sa le auzi din alta parte. Din inspiratia mea. Lucrare si vedere dumnezeiasca.
Ma apropii de moarte. Am fost prins tot de boala.

Dar nu ma opresc. Vreau sa fac ceva bun. Chiar daca imi va iesi sufletul, sa iasa cu multa lupta.

Gheron Iosif - “Marturii din viata monahala” Vol. 2


Rugăciune cu durere

- Părinte, cum faceţi rugăciune pentru o problemă?
- Cheia reuşitei este ca pe cel ce se roagă să-l doa­ră. Dacă nu-l doare, poate sta ore întregi cu metania în mână şi rugăciunea lui să nu aducă nici un rezultat. Dacă există durere pentru problema pentru care te rogi, chiar şi cu un suspin faci rugăciune din inimă. Mulţi, atunci când alţii le cer să facă rugăciune pentru ei nu au timp să se roage în momentul acela şi de aceea se roagă numai cu un suspin pentru problema acelora. Nu spun ca să nu se facă rugăciune, ci, dacă se întâmplă să nu fie timp, chiar şi un suspin pentru durerea celuilalt este o rugăciune din inimă, adică echivalează cu ore întregi de rugăciune. Citeşti, de pildă, o scrisoare, vezi o problemă, suspini şi după aceea te rogi. Acesta este mare lucru! Inainte de a apuca receptorul, înainte de a forma numărul, Dumnezeu te aude! Şi să vezi cum se înştiinţează şi celălalt! Să vedeţi cum demonizaţii înţeleg atunci când fac rugăciune pentru ei şi strigă oriunde s-ar afla!