ORIZONT ORTODOX

”Mari sunt cei care au încredere, chiar dacă trebuie să aștepte, chiar dacă trebuie să-ndure, chiar dacă nu-nțeleg, chiar dacă se nasc într-o situație în care lor li se pare că sunt nedreptățiți, chiar dacă sunt lăsați în situații în care ei sunt nedreptățiți, și ei să creadă lui Dumnezeu, mari sunt acești oameni și sunt fiii lui Dumnezeu! Sunt fii numai prin faptul că fac aceasta! ”   Părintele Ciprian Negreanu sursa: ramurainflorita.blogspot.ro

Se generalizează tot mai mult la creștinii de astăzi sărbătorirea Crăciunului ca: - simplă reuniune de familie, de la care lipsește, însă, tocmai… „Tatăl nostru”, adică „Pater familias” prin excelență; - sărbătoare fără Sărbă­torit (Iisus Hristos), pentru că, deși este ziua Lui de naștere, din ce în ce mai puțini creștini se mai străduiesc să-L caute și să-L invite și pe El la aceasta, considerându-se că vine oricum, din oficiu; - masă bogată în fel de fel de bucate, dar nu și în Hrana cea dumnezeiască - Sfânta Împărtășanie - ca încununare a postului, spovedaniei și slujbei tradiționale de Crăciun; - „privatizare” a Prazni­cului ca atare, prin ruperea acestuia de Biserică și privarea lui de tot ce are mai sfânt; în schimb, înzorzonarea lui cu cele mai bizare elemente necreștine. Creștinul de astăzi abando­nează postul și acceptă fel de fel de diete și regimuri alimentare; respinge pe preotul duhovnic și Taina Sfintei Spove­danii, în schimb dovedește de­plină încr

Aplicația a fost creată de Dl. Valer Bocan cu binecuvântarea și sprijinul Ieroschim. Ștefan Nuțescu de la Chilia Buna Vestire, Schitul Lacu, Sf. Munte Athos. În ultima vreme au apărut o mulțime de acatiste care conțin greșeli dogmatice. Deși izvorâte din evlavie, aceste acatiste nu cuprind în general informațiile aflate în Minei pentru sfântul respectiv. Decizia noastră a fost de a include aici doar acatistele verificate din punct de vedere dogmatic și ne exprimăm rezerva cu privire la site-urile și aplicațiile care conțin sute de acatiste. sursa: marturieathonita.ro Link aplicatie aici... Mai multe de la acest dezvoltator Carte de rugăciuni Valer BOCAN Viețile Sfinților Valer BOCAN Psaltirea proorocului David Valer BOCAN

Cum scapam de uitare - uitarea poruncilor, a binefacerilor primite, etc.? Vreau sa va spun cum: prin iubire. Cine iubeste nu uita, nu uita; n-ai cum sa uiti daca iubesti - asa-i? [...] Sa invatam sa iubim si sa ramanem statornici in iubire prin smerenie. Cele trei: iubire, credinta si smerenie; intru acestea sa stam si atuncea va fi foarte bine, vom vedea Raiul, de aici inca. Pentru a asculta raspunsul integral, porniti player-ul de mai jos: If you cannot see the audio controls, your browser does not support the audio element

”Şi anul acesta, în data de 28 noiembrie, a fost ridicat parastasul întru pomenirea părintelui Arsenie, anul acesta la 28 de ani de la trecerea sa la Domnul. A fost oficiată Sfânta Liturghie de diminieaţă, arhierească, de un sobor de ierarhi, în frunte cu Înaltpreaşfinţitul Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfinţitul Irineu, Mitropolitul Olteniei, Presfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Părinte Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei şi Preasfinţitul Părinte Daniil, Episcopul Locţiitor al Episcopiei Daciei Felix. După oficierea sfintei liturghii, ierarhii s-au deplasat la mormântul părintelui Arsenie, unde au săvârşit slujba parastasului. Cu această ocazie, ca în fiecare an, a fost prezent un număr foarte mare de pelerini, mii de credincioşi au fost. Cum se obişnuieşte, se primeşte şi o pomană de către pelerini. Vin oameni din toată ţara” , a declarat, corespondentului MEDIAFAX, Gabriel Miricescu, purtătorul de cuvânt al E

Închipuirea de sine îi face pe cei atinşi de ea iubitori de arătare şi de slavă, căci a-ţi închipui că eşti ceva nu te lasă să şi fii cu adevărat. De aceea deşertăciunea este şi se numeşte neexistenţă. Închipuirea că eşti ceva se iveşte atunci când nu eşti ceea ce-ţi închipui, sau vrei să acoperi lipsa a ceea ce vrei să arăţi că eşti. Ea este împreunată totdeauna cu nesinceritatea şi cu lipsa de smerenie; iar cu aceasta nu se poate clădi nimic pentru că nu recunoşti solul tău real pe care trebuie să clădeşti, sau că numai Dumnezeu este solul tare pe care poţi să clădeşti tainic. Iar eu ca un preaviclean n-am ezitat a-l ispiti pe bătrân întrebându-l ce a cugetat stând în genunchi dinaintea mesei. “Privindu-mi superiorul, zise, ca pe Însuşi Hristos, n-am socotit niciodată că-mi porunceşte el, ci Însuşi Dumnezeu. Atunci stăteam rugându-mă Domnului ca înaintea jertfelnicului şi nu ca înaintea oamenilor. Nimic rău nu am cugetat despre păstorul meu, din credinţa şi dragostea ce le am fa

Trinitas TV Realizator: Alina Buzea

   Acatist de multumire - Slava lui Dumnezeu pentru toate Acatist pentru cei adormiti Acatistul Domnului Iisus Hristos Acatistul Maicii Domnului Grabnic Ajutatoare Acatistul Sfintilor Brancoveni Acatistul Sfintei Cruci Acatistul Sfantului Gheorghe Acatistul Sfintei Parascheva Acatistul Sfantului Nectarie de la Eghina Acatistul Sfantului Duh pentru luminarea mintii Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului Acatistul Sfantului Antonie de la Iezer Acatistul Sfantului Calinic Acatistul Sfantului Ierarh Nicolae Acatistul Sfantului Ioan Hozevitul Acatistul Sfantului Mare Mucenic Mina Acatistul Sfantului Mucenic Valeriu Gafencu Acatistul Sfintei Mare Mucenite Ecaterina Acatistul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Acatistul Sfintilor Marturisitori din inchisori sur

Sfânta Liturghie la sărbătoarea Sfântului Ierarh Nectarie oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul la Mânăstirea Radu Vodă din București.

7 spre 8 noiembrie 2017: A avut loc privegherea pentru praznicul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, protectorul Schitului Lacu din Muntele Athos. Slujba s-a ținut, după rânduială, la biserica principală a Schitului (kiriakon).

   Sfântul Nicandru a fost luminat cu credinţa şi pus la lucrarea cea sfinţită de către Sfântul Apostol Tit. Deci, întorcând pe mulţi elini de la rătăcire şi aducându-i la Hristos, a fost prins de păgâni şi adus înaintea lui Livanie comitul, spre întrebare, silindu-l să se lepede de Hristos. Iar dacă a văzut că nu poate, a poruncit să-l lege de nişte cai iuţi şi, fugărind caii, să-l târască pe robul lui Hristos.     Deci, fiind târât îndelungă vreme, s-a înroşit pământul cu sângele lui, căci i se rănise trupul, lovindu-se pe pământ de pietre şi de lemne; şi era gata să moară, dacă Domnul nu l-ar fi întărit pe el, în nişte chinuri ca acestea.     După aceasta, fiind abia viu, l-au aruncat în temniţă şi-l chinuiau acolo cu foamea şi cu setea. Iar Domnul îl hrănea cu pâine cerească şi îi tămăduia rănile. Apoi, după câtăva vreme, iarăşi a fost scos la întrebare şi, nesupunându-se poruncii chinuitorului, a fost spânzurat pe lemn, strujit cu unghii de fier şi ars cu făcli

Călugărul Rafail Noica, băiatul lui Constantin Noica, s-a rupt de cele lumeşti şi a ales să trăiască, acum 17 ani, pe o culme domoală a Apusenilor, la capătul unui drum prăfuit ce şerpuieşte printre casele singuratice ale moţilor din satul Lăzeşti (judeţul Alba). Sus, la lumină, se aud doar câinii ce apără teritoriul interzis al stăpânului lor, apropiat de Dumnezeu prin rugăciune, credinţă şi har. În 1993, Rafail Noica s-a retras în munţii Apuseni, izolându-se într-o sihăstrie din satul Lăzeşti. Părintele coboară la oraş doar în rarele ocazii în care mai susţine conferinţe la Alba Iulia sau la Bucureşti. Casa Parintelui Rafail: Băiatul lui Constantin Noica, Rafail, s-a născut în 1942 şi a părăsit România la vârsta de 13 ani, alături de mama sa englezoaică, Wendy Muston, şi de sora sa, Alexandra. Ajuns în Marea Britanie, tânărul Răzvan, numele de botez al lui Rafail, a încearcat să se apropie de mai multe culte religioase, trecând, pe rând, la anglicani, penticostali, baptişti şi pr

Tânărul în căutarea libertății. ITO Iași 2017 (14 10 2017)

De mic, să nu-i refuzaţi nimic. Daţi-i tot ce doreşte, tot ce cere, mai cu seamă atunci când stăruie cu încăpăţânare şi plânge. Astfel va creşte şi va crede că ceilalţi îi sunt datori mereu şi întru toate, că are doar drepturi. Când începe să înjure şi să spună nerozii, dumneavoastră să râdeţi. Astfel îi veţi da de înţeles că este foarte deştept. Să nu-i spuneţi niciodată: „Asta-i rău!” Aşa spun doar cei de modă veche, cu mentalităţi depăşite şi înguşti la minte. Când, mai târziu, va întâmpina greutăţi în viaţa sa şi va suferi, atunci va fi convins cu desăvârşire că societatea îl nedreptăţeşte. Strângeţi dumneavoastră în urma lui tot ce lasă aruncat ici şi colo: cărţi, haine, încălţăminte… Nu care cumva să-i spuneţi vreodată: „Strânge-ţi lucrurile. Pune-le la locul lor”. Astfel va avea certitudinea că mama este sclava lui şi că pentru toate sunt ceilalţi întotdeauna răspunzători. Lăsaţi-l să vadă orice (mai ales la televizor) şi să citească orice, fără să-l îndrumaţi n

Rugăciunea minţii din inimă, cea lucrătoare, se face astfel: şezi pe un scaun de o palmă, coboară-ţi mintea din cap în inimă şi ţine-o acolo; apoi încovoaie-ţi pieptul, umerii şi gâtul, încât să simţi o mare durere (de la încordarea muşchilor) şi strigă cu mintea în inimă: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!" În acest timp reţine-ţi răsuflarea, nu respira cu îndrăzneală, pentru că acest lucru îţi poate împrăştia gândurile. Dacă vei vedea că se ivesc cugete, nu lua aminte la ele, deşi ar fi simple şi bune, iar nu numai deşarte şi necurate. Reţine-ţi respiraţia pe cât îţi este cu putinţă, închide mintea în inimă şi chemând pe Domnul Iisus des şi cu răbdare, în curând le vei zdrobi şi le vei nimici, lovindu-le nevăzut cu numele cel dumnezeiesc. Sfântul Ioan Scărarul zice: "Cu numele lui Iisus biruieşte-i pe vrăjmaşi, căci mai puternică armă nu e nici în cer, nici pe pământ". "Când, într-o astfel de osteneală va slăbi mintea, se vor îndurera trupul şi ini

Pentru a asculta aceasta pilda din Limonariu , citita si comentata de Pr. Stefan Negreanu (4min si 43sec), porniti player-ul de mai jos: If you cannot see the audio controls, your browser does not support the audio element

Pentru a asculta inregistrarea catehezei "Dragostea toate le sufera" sustinuta de Pr. Stefan Negreanu (49min si 12sec), porniti player-ul de mai jos: If you cannot see the audio controls, your browser does not support the audio element Pentru a download-a fisierul mp3, dati click aici...

Trinitas TV: Lumina Celui Nevăzut (20 martie 2014) Ce faci, te face! Ce spun neuroștiințele despre schimbarea vieții Emisiune realizată de Diac. Sorin Mihalache

Criza comunicării în societatea contemporană Emisiune realizată de Vasile Bănescu (Trinitas TV - 13 ianuarie 2014) Trinitas TV - Criza comunicării from Petru on Vimeo .

"Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru" (Luca 17, 21). Acest citat este astfel lămurit în cuvintele Sf. Macarie Egipteanul: "inima este un prea mic vas, dar într-însa sunt îngerii, este viaţa şi împărăţia, într-însa sunt cereştile cetăţi, într-însa sunt toate comorile harului". În încăperea lăuntrică, în cămara inimii, omul trebuie mai des să se închidă, decât între pereţii cei văzuţi şi, adunându-şi acolo toate gândurile, să-şi înfăţişeze mintea înaintea lui Dumnezeu, să se roage Lui în taină, cu toată căldura duhului şi cu credinţă vie, iar odată cu acestea, să se înveţe întru cugetarea de Dumnezeu, pentru ca astfel să poată creşte până la statura bărbatului desăvârşit. Egumenul Hariton Sbornicul – Lucrarea minţii DESPRE RUGĂCIUNEA LUI IISUS

La chilia unui parinte cu o viata imbunatatita vine un ucenic mai cartitor, neofit in cele duhovnicesti, care, vazandu-l pe avva tacut, sezand pe un scaun, cu capul plecat si ochii abia deschisi, il intreaba: "Tot singur, parinte?" Avva isi ridica privirea, il fixeaza atent pe ucenic si ii raspunde: "Sunt singur acum ca ai venit tu, dar nu eram pana sa sosesti." sursa: CrestinOrtodox.Ro

Minunat sunt randuite pericopele evanghelice de catre Sfintii Parinti in timpul anului bisericesc, dar desi par a fi aceleasi, au o continuitate inspirata de Duhul Sfant. Important este mesajul mantuitor pe care incearca sa ni-l transmita Mantuitorul, astfel vom vedea ca de la Duminica "Bogatului nemilostiv si saracului Lazar" (trecerea la cele vesnice), intram in cele dinlauntru ale omului in Duminica cu "Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina" (ni se descopera gandul vietii acesteia pentru multi dintre noi) si intr-un sfarsit aflam cand bogatia devine greutate ce nu ne lasa sa ne ridicam la Cer in Duminica "Dregatorului bogat - pazirea poruncilor", impasul in care ne vom afla cu totii daca nu vom reanaliza adevarul despre bogatie si Hristos. "L-a intrebat un dregator, zicand: "Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci?" (Luca 18, 18). Putem si noi astazi, sa-L intrebam pe Bunul Invatator ce putem face spre a mosteni v

"Va voi spune altceva, pentru a putea intelege mai limpede ce inseamna harul lui Dumnezeu, cum poate fi recunoscut si cum lucrarile sale se manifesta, in mod deosebit, in cei ce sunt luminati de acesta. Harul Sfantului Duh este lumina care il lumineaza pe om. Intreaga Sfanta Scriptura vorbeste despre aceasta. Astfel, sfantul nostru parinte David a spus: "Faclie picioarelor mele este legea Ta şi lumina cararilor mele." (Psalmul 118:105), si "De n-ar fi fost legea Ta gandirea mea, atunci as fi pierit intru necazul meu." (Psalmi 118:92). Cu alte cuvinte, harul Duhului Sfant care este exprimat in Lege, in cuvintele poruncilor Domnului, este faclia si lumina mea. Daca acest har al Sfantului Duh (pe care incerc sa il dobandesc cu atata grija si ravna, incat cuget la dreptele Tale judecati de sapte ori pe zi) nu m-ar fi luminat in mijlocul intunericului grijilor, care sunt de nedespartit de chemarea inalta a rangului meu imparatesc, de unde as putea primi o scanteie

Un frate oarecare avea scarba asupra altui frate. Adica erau certati unul cu altul, dar acel frate, vrand sa-si ceara iertare, s-a dus sa se impace cu dansul. Deci, batand el in usa fratelui, acela n-a vrut nicidecum sa-i deschida si sa-l primeasca. Iar el, cand a vazut ca nu-i deschide, s-a mahnit si mai mult si, mergand la un batran, i-a spus ce a patit, cum s-a dus sa-si ceara iertare si sa se impace cu acel frate, care nu numai ca nu l-a primit ca sa stea de vorba cu el, dar nici usa nu i-a deschis. Iar batranul i-a zis: "Cauta, fiule, si-ti ia seama ca poate ai vreun gand in inima ta, cum ca tu nu esti cu nimic vinovat si nu i-ai facut nici un rau, ci el ti-a facut rau si numai el este vinovat. Si asa pe tine te indreptatesti, iar pe el il invinovatesti. Daca este asa, sa stii, frate, ca pentru aceea nu-i da lui Dumnezeu indemnare sa-ti deschida si sa te primeasca, pentru ca nu mergi la dansul cu adevar de pocainta, ci cu fatar­nicie. Ci, mergi si pune in inima ta cum ca nu n

• Una din faptele care îmi dau prilej de revoltă şi de sminteală este când cineva îmi fură timpul, mai ales cel destinat pentru rugăciune, venind pe neaşteptate, sau cu nevoi care mă obligă să renunţ la timpul planificat. Tot frământându-mă cum să rezolv acest lucru, mai ales considerând neputinţa mea de a priveghea noaptea, deci de a prelungi timpul pentru rugăciune în timpul nopţii, mi-a venit în gând că Dumnezeu este acela care îngăduie astfel de încercări, ca o metodă de a mă dezlipi de mine însumi mai desăvârşit şi de a mă lăsa cu totul în voia Sa. În acest fel, în loc să trăiesc în timp, trăiesc în veşnicie. Trebuie să mă silesc să primesc cu bucurie tot ceea ce mi se întâmplă şi să cred că totul vine cu voia lui Dumnezeu şi cu ştirea Sa. • Când simt că nu mă pot ruga, îmi aduc aminte de răutatea firii mele şi de neputinţa de a birui şi din durerea inimii mele se naşte rugăciunea. Uneori - cu cuvinte, alteori - un singur suspin, căci atunci nu se mai roagă mintea, ci doar inima m

Pocăința, schimbarea, îndreptarea, părăsirea păcatului și lucrarea corectă este ca omul să înceteze să se miște spre sine, să înceteze să fie egoist, să se iubească pe sine, să se mulțumească pe sine. El trebuie să se îndrepteze spre Dumnezeu. Mișcarea aceasta înseamnă tocmai iubirea. Iubirea către aproapele este înlăuntrul aceluiași duh. În zilele noastre, iubirea înseamnă căutarea hranei pentru ego, pentru sine, în timp ce iubirea adevărată „nu caută ale sale”, se dăruiește, se oferă. Omul se dăruiește lui Dumnezeu și aproapelui. Când omul se căiește și merge să se mărturisească, nu este suficient doar să recunoască anumite lucruri, ci trebuie să se schimbe fundamental, din rădăcini. Dacă pornirea pe care o ai se îndreaptă spre egoul tău, este pentru mulțumirea ta, ca să-ți slujești și să te îngrijești pe tine, să oferi hrană propriului idol, chiar dacă te-ai îndrepta, oricâte lucruri bune ai face și oricât de bine le-ai săvârși, toate acestea înseamnă păcat. Omul trebuie să se înd

Ştim că de la Dumnezeu suntem şi la Dumnezeu ne întoarcem, dar înainte de întoarcere suntem trimişi pentru probă în lumea aceasta. De asemenea ştim că lumea aceasta întreagă, zace în cel viclean, care-i îngăduit să verifice: libertatea noastră, credinţa şi dragostea noastră. Aici se face dovada ai cui fii ne facem: ne confirmăm obârşia divină, ne facem fiii lui Dumnezeu şi îl chemăm „Tatăl nostru"; ne tăgăduim această obârşie, ne înghite lumea aceasta şi vicleanul ne face fiii săi, fiii pierzării şi la Dumnezeu nu ne mai întoarcem. Iată situaţia omului în faţa celor două căi. O cale largă, cât faţa pământului întreg şi altă cale îngustă, cât o punte de lemn peste o apă foarte mare, pe care mai nimeni nu trece. Pentru această delimitare de căi a venit în lume Dumnezeu însuşi, luând asupră-Şi şi firea omenească spre a se înţelege cu noi şi a ne ajuta întoarcerea - căci aceasta este mântuirea. Înainte de venirea Dumnezeu-Omului pe pământ nu era mântuire. De aceea El ne este şi î

Parintele Stefan Negreanu - Prezentarea Proscomidiei in Biserica Facultatii de Teologie din Arad. Prima parte: Partea a doua:

Prima parte: Partea a doua:

"La mănăstirea cu minuni" - un nou documentar, emoţionant, realizat de Carmen Avram pentru emisiunea „În Premieră” La câţiva kilometri de graniţa de nord a României există un loc care parcă nu ţine de această lume. Populat de oameni ce par atinşi de rai, pentru că acolo poţi vedea Divinitatea la lucru în fiecare clipă.

Omul mândru se teme de reproşuri, dar cel smerit nicidecum. Cine a dobândit smerenia lui Hristos doreşte totdeauna să i se facă reproşuri, primeşte cu bucurie ocă­rile şi se întristează când este lăudat. Dar aceasta nu este decât primul început al smereniei. Când sufletul cunoaşte prin Duhul Sfânt cât de blând şi smerit e Domnul, atunci se vede pe sine însuşi mai rău decât toţi păcătoşii şi se bu­cură să stea pe gunoaie în zdrenţe ca Iov şi să vadă pe oa­meni în Duhul Sfânt strălucitori şi asemenea lui Hristos. Dă, Milostive Doamne, tuturor să guste smerenia lui Hristos care e de nedescris şi atunci sufletul nu va mai dori nimic, ci va trăi veşnic în smerenie, iubire şi blândeţe. Sufletul meu tânjeşte după Tine, Doamne: Tu Ţi-ai as­cuns faţa Ta de la mine şi eu m-am tulburat, şi sufletul meu doreşte de moarte să Te vadă din nou, pentru că Tu ai atras sufletul meu. Dacă Tu, Doamne, nu m-ai fi atras prin harul Tău, n-aş fi putut să tânjesc aşa după Tine, nici să Te caut cu lacri

Dar ca să te mântuieşti trebuie să te smereşti, pentru că omul mândru, chiar dacă ar fi băgat cu de-a sila în rai, nu şi-ar găsi acolo odihna, ar fi nemulţumit şi ar spune: „De ce nu sunt pe primul loc?" Dar sufletul smerit e plin de iubire şi nu caută întâietăţi, ci doreşte binele pentru toţi şi se mulţumeşte cu orice. Cine s-a smerit pe sine însuşi, acela i-a biruit pe vrăjmaşi. Ce trebuie făcut pentru a avea pace în suflet şi în trup? Pentru aceasta trebuie să iubeşti pe toţi oamenii ca pe tine însuţi şi să fii gata de moarte în fiecare ceas. Când sufletul îşi aduce aminte de moarte, el ajunge la smerenie şi se predă cu totul voii lui Dumnezeu şi doreşte să fie în pace cu toţi şi să iubească pe toţi oamenii.  Când pacea lui Hristos vine în suflet, atunci el este bucuros să şadă ca Iov pe gunoi şi să-i vadă pe ceilalţi în slavă; atunci sufletul se bucură că e mai rău decât toţi. Taina acestei smerenii a lui Hristos e mare şi cu neputinţă de dezvăluit. Din iubire sufletu

Să ne ferim de judecăţile cele îndrăzneţe Zace în noi o tainică răutate, căreia-i place să descopere nedesăvârşirile fraţilor noştri şi iată de ce, gata stăm să-i judecăm, uitând că judecata inimilor numai dreptul lui Dumnezeu este. În loc de a cerceta cu atâta pornire ispititoare cugetul altuia, să ne coborâm în al nostru. Găsi-vom destule temeiuri să fim îngăduitori faţă de aproapele nostru şi să tremurăm pentru noi înşine. Nu ai decât sarcina ta însăţi şi nu vei răspunde decât de tine. "Nu judeca ca să nu fi judecat". Faptele dragostei Pentru nimic în lume şi de dragul nimănui, nu se cade să faci nici cel mai mic rău, cu toate acestea, ca să aduci un ajutor celui care are nevoie de el, poţi uneori să amâni o bună lucrare sau să o înlocuieşti cu alta mai bună, căci atunci n-ai nimicit binele ci l-ai schimbat în unul mai mare. Trebuie să suferim nedesăvârşirea altuia Ceea ce omul nu poate îndrepta în sine însuşi sau în alţii, trebuie

"Sa te spovedesti periodic si temeinic, fiindca, chiar de-ai fi Patriarh, daca nu te spovedesti, nu te mantuiesti." "Sa nu va preocupati de cele de pe urma, nici de antihrist, nici de semnele sale, fiindca sa stiti ca, atata timp cat Il avem pe Hristos cu noi, antihristul nu ne poate vatama cu nimic." "Fii atent la mine. Si iadul si satana si Raiul, toate sunt adevarate. Eu insa nu vreau sa te temi de ele, sau sa te gandesti la ele asa cum faci tu. Vreau sa-L iubesti pe Hristos, Care este Totul. Atunci, oriunde te vei afla, nu te vei mai teme de nimic din toate acestea. Vei avea toate lucrurile bune, fie ca te afli aici, fie ca te afli altundeva. Da, Hristos ne asteapta si, indata ce ne vom deschide inima cat de putin, El va patrunde in ea de indata si vom avea parte de toate cele bune. Este intocmai ca soarele. Cand tragi fie si putin perdeaua, lumina patrunde imediat in odaie, iar razele sale ne incalzesc." Sf. Porfirie

Sfintii Parinti spun ca omul n-are cu ce sa se mandreasca: “Sunt ale tale numai virtutile pe care le-ai implinit fara ajutorul mintii, pentru ca mintea insasi ti-a fost data tot de la Dumnezeu. Pe seama osardiei tale sa pui doar nevointele pe care nu le-ai facut in trup, fiindca nici trupul nu-i al tau, ci e faptura lui Dumnezeu”, zice Ioan Scararul. Ca atare, orice am face nu este al nostru, ci al lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu ne-a facut in asa fel ca nu ar fi trebuit deloc sa facem raul, dar noi ne-am bagat singuri in suflet pacatul si stricaciunea. Toate darurile duhovnicesti sunt ale lui Dumnezeu. Tu, daca ai minte, nu te poti mandri cu avutul altuia, cu haina altuia, cu scrierea altuia, pentru ca stii prea bine ca nu sunt ale tale. La fel si fata de Dumnezeu. “Te poti mandri numai cu pacatele tale”, zice un Sfant Parinte. Iar sa te mandresti cu ceea ce ti-a dat Domnul e cea mai mare nebunie, fiindca aceste daruri, dupa cum spune Isaac Sirul, nu sunt avutul tau, ci ti-au fo

Dorul lui Dumnezeu, după cel mai mare păcătos, este mai mare decât dorul celui mai mare sfânt, după Dumnezeu. Află că întreaga Sfântă Treime vrea să vie la tine şi să locuiască la tine. (Ioan 14,23). Când vine Dumnezeu la tine, te lapezi de toate, de toate până şi de viaţa aceasta, de altfel numai în schimbul acesteia vei şi primi pe cealaltă. Avem un singur suflet şi două vieţi; de care dintre aceste două vieţi ne va fi lipită inima mai tare, de aceea vom avea parte. Milostivirea lui Dumnezeu însă caută pe toţi cei ce s-au amăgit de sclipirea mincinoasă a lumii acesteia, să-i desfacă de marea minciună. Poţi cunoaşte cine ţi-i stăpânul: Hristos sau lumea ? Cei ce Il primesc pe Hristos şi împlinesc cuvintele Sale, le-a dat putere ca să fie fiii lui Dumnezeu. (Ioan 1,12) până la aşa milostivire cheamă Dumnezeu vameşii şi păcătoasele... Din osândirea aproapelui îţi vor veni peste cap o mulţime de primejdii şi anume să vă spun numai două: vei cădea şi tu în toate păcatele pe care

Deprinderea rugăciunii lui Iisus în forma ei de din afară, stă în crearea unei stări în care rugăciunea să se poată rosti singură şi neîncetat cu limba, iar în forma ei lăuntrică stă în concentrarea atenţiei minţii în inimă şi în starea neîncetată în faţa lui Dumnezeu ce se petrece acolo, însoţită de o căldură a inimii după feluritele ei trepte, de tăierea tuturor gândurilor şi mai ales, de căderea zdrobită şi smerită la aşternutul picioarelor Domnului . Pun început acestei deprinderi, printr-o cât se poate mai deasă repetare a acestei rugăciuni prin toată luarea aminte întru inimă. Statornicindu-se ea; deasa repetare, strânge mintea într-o unitate, în aşezarea înaintea Domnului. Statornicirea unei stări lăuntrice este insoţită de încălzirea inimii şi alungarea gândurilor, chiar şi a celor simple, iar nu numai a celor pătimaşe. Când în inimă va începe să se încălzească în mod neîncetat focul de alipire către Dumnezeu, atunci împreună cu aceasta, se va instala înlăuntru o întocmire

Din punct de vedere pur ontologic, Dumne­zeul-Om nu este o minune, ci o necesitate a acestei lumi şi a omului. Astfel, se spune în Sfânta Evanghelie faptul că, atunci când Dumnezeu-Cuvântul S-a întrupat, „El întru ale Sale a venit” (Ioan 1, 11). Totuşi, cum suntem noi ai Săi, dacă nu datorită sufletului nostru celui după chipul lui Dumnezeu? Mai departe se spune: „Căci al Lui neam şi suntem” (Fapte 17, 28) ‒ nu în alt chip, decât datorită sufletelor noastre celor zidite după Chipul lui Dumnezeu. În plus, stă scris faptul că Dumnezeu-Cuvântul, Logosul, este „Lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9). Prin urmare, atunci când S-a întrupat, El nu a venit printre străini, ci printre ai Săi. Recunoscându-L pe Dumnezeu-Omul, noi recu­noaştem, în mod indirect, creştinismul omului, des­cendenţa dumnezeiască a omului, grandoarea divină a omului şi, prin urmare, valoarea dumnezeiască şi inviolabilitatea Personalităţii umane. Dacă nu ar fi fost aşa, de c

Același zicea că a povestit unul dintre Părinţi: “Am fost răpit [la cer] și am văzut acolo patru cete. În prima era omul bolnav care mulţumește lui Dumnezeu. În a doua, iubitorul de străini, care îi primește și le slujește fraţilor. În a treia, cel ce petrece în pustie și nu vede nici un om. Iar în a patra, cel care șade în ascultare la un Părinte și i se supune în toate, pentru Domnul. Iar cel [care era acolo] pentru ascultarea lui purta o salbă și o pavăză de aur și avea slavă mai multă decât ceilalţi. Văzând acestea, l-am întrebat pe cel care mă călăuzea: ‘Cum de acesta, care-i cel mai mic, are mai multă slavă decât ceilalţi?’ Iar cel întrebat mi-a răspuns: ‘Pentru că iubitorul de străini și pustnicul și-au ales nevoinţele cu voia proprie, însă cel în ascultare și-a lepădat toate voile și atârnă de Dumnezeu și de Părintele său. De aceea s-a slăvit mai mult decât ceilalţi’”. *** A zis Avva Iperehie: “Ascultarea este odor scump al monahului. Cel ce a dobândit-o va fi auzit de Dum

Sunt unii care se bucură, când primesc ocara, dar pentru că nădăjduiesc să aibă o răsplată. Un astfel de om, chiar dacă face parte din cei ce-şi dezrădăcinează patimile, totuşi, nu lucrează cu înţelepciune. Un altul se bucură când primeşte ocara şi socoate că a fost vrednic s-o primească; căci el însuşi i-a dat prilej. Un asemenea om îşi dezrădăcinează patimile cu înţelepciune. Un altul, în sfârşit, nu numai că se bucură atunci când este ocărât şi se socoate vinovat pe sine însuşi, ci se mai şi întristează pentru tulburarea celui care l-a ocărât. Să ne povăţuiască Dumnezeu spre o astfel de întocmire sufletească! ÎNVĂŢĂTURA STAREŢULUI PAISIE

Capitolul "Despre porunca iubirii in calugarie" din cartea: "Omul imbracat in haina de in si ingerul cu cadelnita de aur" (#4) - (09m 06s). If you cannot see the audio controls, your browser does not support the audio element sursa: youtube.com

Fragmente (#3) din cartea: "Omul imbracat in haina de in si ingerul cu cadelnita de aur" (12m 44s) If you cannot see the audio controls, your browser does not support the audio element sursa: youtube.com

Fragmente (#2) din cartea: "Omul imbracat in haina de in si ingerul cu cadelnita de aur" (14m 42s) If you cannot see the audio controls, your browser does not support the audio element sursa: youtube.com

Fragmente (#1) din cartea: "Omul imbracat in haina de in si ingerul cu cadelnita de aur" (13m 48s) If you cannot see the audio controls, your browser does not support the audio element sursa: youtube.com

"Regretatul parinte profesor Constantin Galeriu (1918-2003) obisnuia adesea sa stea la spovedit pana dupa miezul noptii, ascultand si sfatuind cu rabdare zeci de credinciosi, din cele mai diverse categorii sociale. Intre ei, oameni simpli, de varsta inaintata, cu auzul slab, care vorbeau tare, parintele fiind nevoit sa le raspunda la fel. Asa se face ca uneori conversatia era auzita de toata lumea, in mod inevitabil, iar cei care asteptau la rand, minute si ore in sir, auzeau cum unii, pe langa pacate, ii spuneau parintelui fel de fel de maruntisuri din viata lor, a familiei.  Dupa cativa ani de asemenea auziri (si indelungi asteptari), un fiu duhovnicesc a indraznit sa-l atentioneze pe parintele ca unii crestini abuzeaza de bunavointa preacucerniciei sale, retinandu-l cu fleacuri, in detrimentul crestinilor seriosi, care asteapta excesiv la rand. "Stiu! - a replicat parintele. Pentru dumneata (si pentru mine, recunosc!) poate sunt fleacuri. Dar pentru ei, ceea ce-mi spu