ORIZONT ORTODOX

Povestea Gheron Iosif despre un calugar imbunatatit pe nume Teofilact, pe care l-a cunoscut in Muntele Athos, ca tinea cu strasnicie la respectarea programului de viata si a ordinii. Se pare ca ar fi spus unui frate ce dorea sa se nevoiasca alaturi de el: "Asculta, fiule, daca vei ramane cu mine, vreau ca in viata ta sa ai o randuiala si un program, pentru ca fara acestea nu te faci calugar. Priveste in jur lucrurile noastre, asa cum ti le spun: acolo este urciorul nostru, alaturi ceasca, acolo sunt lighenele, dincolo posmagii si celelalte, precum le vezi. Vreau sa le gasesc totdeauna acolo. Daca din intamplare faci vreo greseala, prima data iti voi aduce aminte de locul exact al lucrului, dar nu voi suferi a doua oara. Daca continui pentru a treia oara neoranduiala, te voi ruga sa-ti iei lucrurile tale si sa pleci, ca macar pe mine sa nu ma tulburi, daca tu nu vrei sa te folosesti". sursa: crestinortodox.ro

Părinții Bisericii au fost în comuniune de viață cu Dumnezeu. De aceea și cuvântul lor este ”viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri și care pătrunde chiar până la despărțitura dintre suflet și duh” (vezi Evrei 4, 12 ). Cuvântul lor era și este capabil (putea și poate) să vindece și să renască ”inima înfrântă și smerită (încărcată)” nu numai a contemporanilor lor, dar și a oamenilor tuturor epocilor, până la sfârșitul veacurilor. Cuvântul patristic are putere duhovnicească permanentă și valoare veșnică inestimabilă. Mai ales, însă, în epoca de azi, care e caracterizată de criza valorilor, a instituțiilor (legilor), de pierderea de către om a sensului vieții, de globalizarea nivelatoare a modului de viață și, în principal, de subestimarea persoanei omenești, avem mare nevoie de cuvântul patristic experiementat, autentic. Omul este o ființă practică (n.tr.–care trăiește pe baza experienței), întotdeauna caută experiența, chiar și pe cărări amăgitoare și întu