„se întristează pentru tulburarea celui care l-a ocărât”
Sunt unii care se bucură, când primesc ocara, dar pentru că nădăjduiesc să aibă o răsplată. Un astfel de om, chiar dacă face parte din cei ce-şi dezrădăcinează patimile, totuşi, nu lucrează cu înţelepciune.
Un altul se bucură când primeşte ocara şi socoate că a fost vrednic s-o primească; căci el însuşi i-a dat prilej. Un asemenea om îşi dezrădăcinează patimile cu înţelepciune.
Un altul, în sfârşit, nu numai că se bucură atunci când este ocărât şi se socoate vinovat pe sine însuşi, ci se mai şi întristează pentru tulburarea celui care l-a ocărât. Să ne povăţuiască Dumnezeu spre o astfel de întocmire sufletească!
ÎNVĂŢĂTURA STAREŢULUI PAISIE
