Smerenia - mândria

Închipuirea de sine îi face pe cei atinşi de ea iubitori de arătare şi de slavă, căci a-ţi închipui că eşti ceva nu te lasă să şi fii cu adevărat. De aceea deşertăciunea este şi se numeşte neexistenţă. Închipuirea că eşti ceva se iveşte atunci când nu eşti ceea ce-ţi închipui, sau vrei să acoperi lipsa a ceea ce vrei să arăţi că eşti. Ea este împreunată totdeauna cu nesinceritatea şi cu lipsa de smerenie; iar cu aceasta nu se poate clădi nimic pentru că nu recunoşti solul tău real pe care trebuie să clădeşti, sau că numai Dumnezeu este solul tare pe care poţi să clădeşti tainic.

Iar eu ca un preaviclean n-am ezitat a-l ispiti pe bătrân întrebându-l ce a cugetat stând în genunchi dinaintea mesei. “Privindu-mi superiorul, zise, ca pe Însuşi Hristos, n-am socotit niciodată că-mi porunceşte el, ci Însuşi Dumnezeu. Atunci stăteam rugându-mă Domnului ca înaintea jertfelnicului şi nu ca înaintea oamenilor. Nimic rău nu am cugetat despre păstorul meu, din credinţa şi dragostea ce le am faţă de dânsul, căci zice cineva: “Dragostea nu gândeşte răul.” (I Cor. 13,5). Să mai ştii apoi şi aceea părinte că, din momentul în care cineva s-a dăruit pe sine simplităţii şi nevinovăţiei, diavolul nu mai găseşte nici locul şi nici prilejul de a pune stăpânire pe dânsul.

Odată am intrat în vorbă spre zidirea şi folosul meu cu un oarecare frate al cărui nume era Avakir, ce se afla de 15 ani în mănăstire şi pe care-l vedeam mereu nedreptăţit aproape de către toţi, mai în toate zilele fiind izgonit de la masă de slujitori pentru că din fire era cam guraliv. Şi i-am spus: “Frate Avakir, pentru ce te văd zilnic alungat de la masă şi plecând la culcare nemâncat?” Şi el a răspuns: “Crede-mă părinte, superiorii mei mă pun la încercare pentru a deveni monah adevărat şi nu pentru că m-aş fi făcut vinovat în vreo ceva. Cunoscând eu deci intenţia lor, cu uşurinţă le rabd pe toate şi iată, sunt 15 ani de când cuget astfel; de altfel, ei înşişi mi-au spus la intrare în mănăstire că până la 30 de ani obişnuiesc să pună la încercare pe cei ce se leapădă de lume. Şi cu adevărat părinte Ioane, că aurul numai prin cercare se lămureşte.” Acesta mai înainte de a se săvârşi, le-a spus părinţilor: “Mulţumesc, mulţumesc Domnului şi vouă pentru că m-aţi ispitit astfel spre mântuirea mea, căci iată, sunt 17 ani de când am rămas neispitit de diavoli!”

Voind odată proestosul să-i pună răbdarea la încercare minunatului bărbat cu numele – Mina, îl trimise într-o seară să urce la stăreţie şi să facă metanie egumenului cerându-i după obicei binecuvântarea. Şi l-a lăsat fericitul să zacă la pământ până la vremea slujbei, apoi mustrându-l şi ocărându-l ca pe un iubitor de arătare, făţarnic şi nerăbdător, îl lăsă să plece, căci ştia cuviosul că îndură această încercare cu vitejie. Iscodindu-l eu pe el dacă nu cumva i-a venit somnul stând în genunchi înaintea egumenului, mi-a adeverit că stând culcat la pământ a rostit toată Psaltirea.

Cel ce se fereşte şi evită mustrarea îndreptăţită sau nu, acesta refuză să primească însăşi mântuirea, iar cel care o primeşte, cu sau fără durere, obţine în grabă iertarea păcatelor sale.

Cel care într-o discuţie voieşte să biruiască punctul său de vedere, chiar de susţine un adevăr, să ştie că suferă de boala diavolului, adică de mândrie şi dacă săvârşeşte aceeaşi greşeală într-o discuţie cu egali de-ai săi, s-ar putea să fie tămăduit prin epitimia ce i-ar da-o cei mai mari. Dacă, în sfârşit, se poartă la fel şi faţă de cei mai mari şi mai înţelepţi, acesta nu mai poate fi vindecat prin nici un remediu omenesc.

Ascultătorul chibzuit chiar de-ar învia morţi, chiar de-ar dobândi darul lacrimilor, chiar de s-ar izbăvi de războiul patimilor, cugetă că toate acestea s-au săvârşit prin rugăciunile părintelui său şi astfel rămâne străin de orice mândrie. Căci cum se va mândri când recunoaşte că a făcut toate acestea prin ajutorul altuia şi nu prin sârguinţa sa?

Adu-ţi aminte neîncetat de cuvintele celui ce a spus: “Cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.” (Matei 10,22)

Filocalia
sursa: filocalia.ro

Cele mai vizitate postări

Marian Moise - Acatiste mp3

Poezii extrase din volumul „prin răscrucea timpului”