Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2015

PS Daniil Stoenescu despre Pr Arsenie Boca

“Oare nu ardea în noi inima noastră când ne vorbea pe Cale – la Sâmbăta, Prislop, Drăgănescu sau Sinaia – şi ne tâlcuia Scripturile?"(cf. Luca 24,32)
Patericul ne relatează despre un frate care, mergând odată la chilia avvei Arsenie cel Mare din Schit şi trecând pe lângă fereastră, aruncându-şi privirea spre înlăuntru, i-a fost dat să-l vadă, din rânduială şi iconomie dumnezeiască, pe bătrânul călugăr în rugăciune învăluit peste tot “ca de un foc” – de focul luminii harului Duhului Sfânt – căci, spune Patericul “era vrednic acel frate de a vedea astfel de lucruri minunate”.
Pentru cei ce l-au cunoscut şi recunoscut, pentru cei ce l-au ascultat şi urmat pe Părintele Arsenie Boca (29 sept. 1910 – 28 nov. 1989 ) ziua de 28 noiembrie – deja înscrisă cu “cruce roşie” în calendarul vieţii noastre – ne este în anul bisericesc ca o “fereastră” prin care cu dragoste şi dor ne aruncăm privirea minţii – ca şi ucenicul din Pateric – înspre personalitatea harismatică “ca o pară de foc” a celu…

Pr. Petru Vamvulescu: “Mi-e tare dor de tine Părinte Arsenie” – 2014 // Audiobook

Audiobook: “Viaţa lui Arsenie Boca – Fapte inedite de Preot Petru Vamvulescu – 2014



Trinitas TV: Credinta si cultura azi – Sensul autentic al pelerinajului (26.10.2015)

Imagine

„Ora de religie” – comentariu

De obicei, subiectele pe teme religioase sunt bogat comentate pe site-urile generaliste, ajungandu-se repede la mai multe sute de postari. Este si cazul articolelor scrise pe tema "Orei de religie". Se pare ca este vorba despre o lupta a constiintei in fiecare dintre noi, gasind imediat timpul pentru a scrie pe forumuri, argumentandu-ne parerea pro sau contra.
Con-stiinta inseamna a sti impreuna cu Cineva, adica cu Dumnezeu. Sau mai concret - este glasul lui Dumnezeu in noi. Cei care, prin negarea lui Dumnezeu, incearca sa-si impace constiinta pacatoasa (pacatoasa fiind a tuturor, si a mea si a ta), crezand ca sufletul vine de nicaieri si dispare odata cu mormantul, scapa (parelnic) de apasarea pacatului si se considera "fericiti" (pana la primul esec mai mare sau o boala serioasa - fereasca Dumnezeu!).
Ce se fac insa cu proprii copii, pe care unii i-au botezat spre a-i pune sub protectia lui Dumnezeu, iar acum nu mai vor sa-i invete (sau sa-i lase sa invete) desp…

Apele involburate

Plimbandu-ma deunazi pe malul Muresului, urmaream cum apele umflate si involburate carau cu mare viteza tot felul de crengi, copaci uscati, dar mai ales gunoaie. Mi-am amintit zicala: "Cand apele sunt tulburi, gunoaiele ies la suprafata."
Adevarat, dar pentru aceasta trebuie involburare, trebuie forta. Apa in sine are atata forta cata primeste. Daca Dumnezeu nu i-ar da-o, n-ar avea-o. Daca Dumnezeu n-ar fi dat ploile, apa n-ar fi fost involburata.
Asa si cu gunoaiele noastre: Nu vor iesi la suprafata fara involburare, fara forta (launtrica). Forta o putem primi de la Dumnezeu cu conditia sa o cerem, sa o voim, sa ne silim. Noi nu suntem apa de rau, noi suntem cununa creatiei. Pe noi Dumnezeu ne vrea impreuna lucratori cu El, doreste sa vada mai intai voirea noastra si ravna noastra, ca mai apoi sa ne trimita Harul Duhului Sfant spre lucrarea cea buna.
Ajuta-ne Doamne sa ne vedem gunoaiele pacatelor, pentru a putea sa ne curatim sufletul de ele!
Petru J.

De ce țipă oamenii unii la alţii mai ales când se ceartă?

"Intr-o zi, un intelept puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:

- De ce tipa oamenii cand sunt suparati?

- Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.

- Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? - intreba din nou inteleptul.

- Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.

Maestrul intreba din nou:

-Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?

Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:

- Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.

Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? Fiindca inimile l…

Concurenta cu smeritul

Cu un om smerit nu poti sa concurezi niciodata, pentru ca el atunci cand pierde, de fapt castiga.
Smeritul, chiar si atunci cand face lucruri minunate, nu starneste invidie - fiindca nu-si aroga nici un merit. Mereu spune ca nu el, ci Dumnezeu a facut.
Omul smerit are cu adevarat aceasta constiinta (adica stiinta impreuna cu Dumnezeu), cum ca Dumnezeu este Cel care face, si nu el. De aceea Dumnezeu alege sa lucreze minunile prin cei smeriti - pentru ca facandu-le, ei nu se mandresc - dupa cum ne spune Pr. Rafail Noica.
Petru J.

Mosii de toamna – Pomenirea mortilor

Imagine
Pomenirea celor adormiti, cea din prima sambata a lunii noembrie, este cunoscuta si sub denumirea de Mosii de toamna. Tinand seama ca nu stim unde se afla cei morti, ne rugam atat pentru cei din iad, cat si pentru cei din rai.
De ce facem pomenire mortilor?
Biserica ii numeste pe cei trecuti in viata de dincolo "adormiti”, termen care are intelesul de stare din care te poti trezi. Ea nu vorbeste de trecere intr-o stare de nefiinta, ci de trecere dintr-un mod de existenta in alt mod de existenta. Hristos ii va darui cuvantului "adormit", intelesul care il asociaza cu invierea. Cand Mantuitorul ajunge in casa lui Iair, a carui fiica, de numai 12 ani, de abia murise, spune: "Nu plangeti; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).
Potrivit Sfintei Scripturi, dupa moarte urmeaza Judecata particulara, in urma careia omul ajunge sa se impartaseasca fie de fericire, fie de suferinta, stari date de modul vietuirii pe pamant (unit cu Dumnezeu sau despartit de El). Aceste stari nu sunt…

«nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine»

Gasim in Sfanta Scriptura, mai exact in epistola catre Galateni a Sf. Ap. Pavel: «M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine» (Gal. 2,20). Greu lucru de inteles, dar mai greu de crezut, dar si mai greu de asumat. Am putea spune - chiar imposibil - fara dobandirea Duhului Sfant. Aici se pare ca ne blocam, dar...
Il avem pe Hristos Domnul intru noi inca de la botez, de atunci de cand ne-am unit cu Hristos. Il avem dar nu simtim asta, noi fiind oameni concreti vrem sa vedem, sa simtim, sa pipaim. Sa zicem, ca totusi credem ca ne-am unit cu Hristos si ca El exista real intru noi. Este un inceput. Pentru a-L lasa sa creasca in noi, noi insine trebuie sa ne micsoram - dupa cum zice Sf. Ioan Botezatorul. Sa ne mai golim de egoul care forteaza deja preaplinul nostru.
Aici intervine smerenia, de care nu ne vom bucura decat odata cu despatimirea. Despatimire - un cuvant generic pentru a defini totalitatea virtutilor crestine, dupa cum spun Sfintii Par…